Trãim într-o societate nouã, în continuã schimbare şi, adesea, lucrurile cãrora nu le gãsim o explicaţie logicã, mulţumitoare, ne sperie, nu ştim cum sã le abordãm. In acest context se înscrie şi “cãsãtoria modernã” care îşi creeazã mituri, vine cu aşteptãri, de cele mai multe ori, nerealiste din partea partenerilor.
De ce, astãzi, “instituţia cãsãtoriei” este consideratã, de foarte mulţi tineri, perimatã? De ce neîncrederea în propria “stabilitate” moralã şi emoţionalã, care ar putea apãrea dupã oficializarea relaţiei, se rãspândeşte tot mai mult în rândul tinerilor? De ce “o hârtie”, care consfinţeşte o legãturã, ajunge sã o distrugã? De ce, dupã ce se trece pe la ofiţerul Stãrii Civile, unele cupluri, care cunoscuserã intensitatea iubirii, o trãiserã din plin, ajung sã se înstrãineze? Care ar fi motivaţia blazãrii, a indiferenţei ce se înstãpâneşte în relaţia celor doi? De ce, în aceste cupluri, se stinge flacãra iubirii? De ce…de ce…?
Astãzi, cel mai frecvent, cei doi cautã sã îşi asigure independenţã financiarã. Acest lucru presupune un program de muncã, uneori, extrem de încãrcat (atât al tinerei cât şi al bãrbatului). O datã cu cãsãtoria, apare şi speranţa distribuirii responsabilitãţilor între parteneri, într-un mod cât mai echitabil, luarea deciziilor împreunã, stabilirea unui echilibru în familie. Acesta ar fi modelul ideal al familiei moderne. Realitatea contemporanã ne oferã, însã, alte exemple… Slujba, grija casei şi a copiilor devin, adesea, epuizante cauzând nemulţumiri, refuzul de a se implica în treburile gospodãreşti din partea soţului fie motivând oboseala, fie argumentând cã, asemenea obligaţii, ar fi sub “demnitatea” sa de “bãrbat în casã”. De aici, este posibil ca, dincolo de iubirea care existã în cuplu, sã aparã frustrarea, sentimentul fiecãruia cã nu este suficient apreciat de partener, cã este neglijat şi nu i se mai acordã atenţia “dinainte”…
Un rol deosebit de important în edificarea unei relaţii stabile şi puternice între soţi îl are şi sexul. Din pãcate, abundenţa informaţiilor despre sex, despre cum sã oferi şi sã primeşti mai multã plãcere sexualã, se poate constitui într-un handicap. Modelele nerealiste de oameni care nu cunosc oboseala, capabili sã facã toate treburile gospodãreşti – pe lângã servici – al cãror libido nu este diminuat de posibilele probleme financiare, poate influenţa, inconştient, comportamentul, creând falsa impresie (uneori, devenitã convingere) cã este natural ca, o relaţie care a cunoscut puternice emoţii, la început, evoluând în timp cãtre stabilitate, sã însemne pierderea plãcerii şi acceptarea rutinei de zi cu zi.
Rolul femeii în asigurarea trãiniciei cuplului şi a durabilitãţii dragostei devine esenţial. Cãsãtoria nu înseamnã izolarea în micul univers al familiei ci, dimpotrivã, adoptarea unui stil de viaţã cât mai deschis, mai revigorant, cãutând soluţii pentru a se evita uzura timpului.
Chiar şi atunci când zilele sunt extrem de încãrcate, întâlnirea dintre soţi, revederea dupã un program epuizant, revenirea în sânul familiei, trebuie sã se transforme într-o plãcere aşteptatã cu nerãbdare de ambii parteneri. Familia trebuie construitã pentru a fi acea oazã de fericire, linişte şi calm, înţelegere şi armonie atât de necesare pentru a echilibra zbuciumul din afara ei, pentru a compensa agitaţia unei zile de muncã.
sursa: infomariaj.ro
